Inainte de aparitia H.C.M 140/69, in Sibiu exista o asociatie de alpinism care facea parte din Clubul Sportiv al Regionalei CFR Sibiu. Antrenorul asociatiei era TOMA BOIERESCU, un cunoscut alpinist si om de munte roman. Pana la infiintarea Salvamontului, actiunile de salvare din zona montana sibiana se facea de catre membrii asociatiei de alpinism, numai la interventia organelor de Militie, ca de altfel in toata tara. In iarna lui1968 a avut loc un tragic accident in care au disparut 4 alpinisti de la un club din Bucuresti, in timp ce escaladau creasta Arpaselului din muntii Fagaras. Acestia au cazut in urma unei avalanse si au fost cautati de alpinisti din Sibiu si din tara, dar fara succes. Au fost gasiti doar in luna iunie in anul 1969, in caldarea Capra, langa lacul Capra.

Pentru a se usura interventia in astfel de cazuri, SANDU FLORICIOU, EMILIAN CRISTEA, TOMA BOIERESCU si alti oameni de specialitate au propus infiintarea unor grupe de interventii in orasele situate in apropierea zonelor montane. Astfel a aparut H.C.M 140 din 1969 care reglementa formarea echipelor de SALVARE MONTANA.

La aparitia H.C.M –ului la Sibiu s-a format prima echipa de Salvamont condusa de TOMA  BOIERESCU, iar primii membrii au fost cei cinci membrii alpinisti ai clubului CFR Sibiu, si anume: MELTZER ADOLF, SCHEINER ERIN, MAIERBLUCHER SIGFRID, GLIGOREA ION si MIU LIVIU.

Inceputul a fost foarte greu deoarece nu aveam echipamentul corespunzator pentru interventii rapide si nici mijloace rapide de transport. Trebuia apelat la salvari pentru a se deplasa si foloseau targile din dotarea masinilor sau diferite dispozitive improvizate de transport.

  Prima interventie a echipei nou formate a fost in luna iulie 1969, in zona cabana Podragu, unde un cioban a fost dat disparut. "Ne-am deplasat cei cinci membrii impreuna cu un militian si cu Dr. IVAN NICOLAE, medic legist al judetului Sibiu, si dupa o zi de cautari, l-am gasit cazut intr-o prapastie la 160m adancime, decedat. Scoaterea si transportul au fost foarte grele deoarece eram cu Dr IVAN, doar sase oameni".

Dupa aceasta actiune,  TOMA BOIERESCU a trecut la cooptarea de noi membri pentru a putea forma o echipa mai puternica. Astfel echipa s-a marit cu : IVAN NIC, ROBERT UNGUREANU, ECHES GHERI, NICOLAUS ROLAND, NAN NICOLAE, CHIRITA NICOLAE, BOIERAS DUMITRU, AVRAM CORNEL, GEOTFERT HANS, SCHEIDAR IOSIF, TOME PETAR, FLEPS GERRY, MIRCEA TRIFAN, TOMA BOIERESCU JR, VACSMAN GERRY. Toti acesti oameni tineri erau oameni de munte experimentati.

Dupa aceasta marire a echipei TOMA BOIERESCU a trecut la organizarea unui program de antrenament foarte dur. Astfel in fiecare joi dupa masa ne deplasam cu bicicletele 16km pana la Valea Argintie din Cisnadioara, pe un perete de stanca de 40m, am pitonat 4 trasee de catarare pe car ne antrenam. In fiecare sambata si duminica faceam ture pentru cunoasterea si intretinerea marcajelor turistice din zona muntilor nostri.

Sub indrumarea Dr IVAN NIC si a Dr HALOENVANG am inceput un curs sanitar, unde invatam acordarea primului ajutor in cazuri de accidente montane. Astfel am reusit sa formam o echipa puternica cu car ene deplasam in actiuni, dar si la Raliurile Salvamont, reusind chiar sa castigam locul I la Muntele Rosu in 1976.

Din anul 1971 am inceput patrularile pe traseele de creasta a masivului Fagaras, plantand cate doi oameni din echipa la cabanele: SURU, NEGOI, BALEA LAC, PODRAGU si doua corturi la lacul Avrigului si lacul Caltun. Aceste patrulari se efectuau in perioada estivala 01 iunie - 15 septembrie in fiecare an. Salvamontistii din patrule erau echipati cu truse medicale si statii de emisie-receptie cu care puteam comunica.

In aceasta perioda s-a constructruit  refugiul de  la lacul Caltun, refugiu care  poarta numele lui TOMA BOIERESCU.

 ***

Munca lui Toma Boerescu a fost dusa mai departe de Schneider Iosif care a continuat pana in anul 1986 coordonarea echipei Salvamont Sibiu. Actiunile de salvare se faceau in continuare cu ajutorul IMS-urilor Serviciului de Ambulanta , care asistau echipele pana la capatul drumului forestier. De asemenea s-a continuat si constructia refugiului de la Balea Lac inceputa in anul 1978. Acest refugiu a fost construit in paralel cu construirea transfagarasanului prin contributia voluntara  a salvamontistilor din Sibiu

Unul din cele mai tragice momente ale salvamontului Sibian se petrece in anul 13 martie 1981 cand in urma unei actiuni de salvare dintr-o avalansa este prinsa la retragere intr-o a doua avalansa intreaga echipa de salvatori. Din nefericire majoritatea reusesc sa iasa din zapada mai putin unul –Robert Ungureanu care este gasit prea tarziu.

Din 1986 Mihai Voinescu preia fraiele salvamontului si continua munca predecesorilor sai. Refugiul Salvamont de la Balea este modernizat in continuare, se incepe constructia salii de mese si se modernizeaza priciul de la etaj. Refugiul ajunge sa poata adaposti cu usurinta 14 persoane. Salvamontul continua si patrularea preventiva in 5 puncte cheie din Fagaras (Suru, Negoiu, Balea, Caltun, Podragu) activitatea desfasurandu-se cu 30-35 de voluntari in mod permanent. Actiunile si patrularile se faceau cu scoateri din productie pentru majoritatea voluntarilor.

Dupa revolutie este infiintata oficial Asociatia Salvatorilor Montani Sibiu (1992) si in paralel cu aceast se face prima tentative de constituire a Serviciului Public Judetean Sibiu. Acesta este condus de Ovidiu Blajan. Toto in aceasta perioada de dupa revolutie, majoritate a salvamontistilor plecati in Germania incep sa susutina material salvamontul incluzandu-l intr-un program de ajutoare cu echipamente tehnice si medicale.

Dupa anul 1996 Salvamontul se dezvolta  sub diverse forme in cadrul Consiliului Judetean sau in cadrul Primariei Sibiu, conjunctura politica total nefavorabila unei activitati de ordin moral cum este cea de salvator montan nepermitand acestuia sa se dezvolte la fel de spectaculos cum o facuse pana atunci. La sefia salvamontului vin pe rand Stef Calin(care reinfinteaza salvamontul in cadrul Consiliului Judetean dupa ce acesta fusese desfiintat), Mustea Nicolae, si David Adrian (2007).

In anul 2007 in urma unor diferente de opinii de ordin moral cei 24 de salvatori montani voluntari isi dau demisia si anuleaza serviciile de colaborare cu Consiliul Judetean. In anul 2008 voluntarii din Asociatia Salvatorilor Montani infiinteaza la Cartisoara Serviciul Public Local pentru a putea continua intr-un cadru oficial desfasurarea activitatii de o viata a  predecesorilor.

In ultimii ani refugiul Salvamont este modernizat aproape complet fiind legat la reteaua de energie electrica si capatat apa pentru alimenterea refugiului. Totusi inca mai sunt necesare cateva finisari (camera speciala pentru accidentati, magazine de materiale, etc) pentru a duce la final o munca de 30 de ani.